E minunat pământul deșteptat –
Ca-n râu eu sar în dimineața vie
Cu aurul din zare înălțat
Căzut ușor pe apa argintie.
Pe drum încet, molatec rătăcesc
Încă pitite-s umbre în dumbravă,
Iar roua-n curcubeu dumnezeiesc
Pe ierburi strălucește-așa suavă!
Ce bine e! Aici nu s-a cosit!
Se auresc drăguțe romanițe
În așa zori tot omu-i înflorit
Și eu sunt plin de neobișnuințe.
Umbra mea zboară peste câmp prelung..
Minunea vieții simplu-așa erupe –
Alături văi cu albăstrime curg
De parcă-i un parfum turnat prin cupe.
Totul în jur e proaspăt și-nțelept,
În suflet un vers lin mi se compune,
Nu cred că undeva și într-un piept
Un rău în zorii-aceștea să răsune.
Arunc cu palme pline bucurii,
M-aș închina spre orișicare floare..
Țăranii ies pe câmpuri azurii
Să-mpodobească-n muncă-așa splendoare!
Sensul versurilor
Piesa descrie bucuria și încântarea simțite într-o dimineață senină, într-un cadru natural idilic. Este o celebrare a vieții simple și a frumuseții pământului, văzută prin ochii unui om plin de admirație.