Frunzele din plopi toate-au zburat
Și fatalul în lume se repetă,
Nu jeli de ce s-a scuturat
Dragostea-mi mai bine o regretă!
Steie goi copacii-n timp anost
Nu mai blestema vântul de-afară!
Oare cineva de vină-a fost
Frunzele din arbori că zburară?
1964
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a inevitabilității schimbărilor, folosind imaginea frunzelor căzute ca metaforă pentru pierdere și regret. Vorbește despre acceptarea acestor schimbări și despre faptul că este mai bine să regreți dragostea decât să te jelesti pentru ceea ce s-a pierdut.