Idilă astrală.
Un concert nocturn,
Lumina lumânărilor îmi șoptește pe unde să merg,
Hipnoza stelelor îngrămădite ca ghid,
Când pășesc pe această potecă a nopții.
Broderia stelelor
Mă dezgolește de sentimentele pentru acest Pământ,
Trimite-mi salvarea ta pentru a-mi vindeca cicatricile
Și lasă această goliciune să îmi fie renașterea.
Macrocosmosul și-a revărsat puterile în mine
Și speranțele acestei lumi pe care acum trebuie să o părăsesc..
Dorința nopții pe care ți-am trimis-o cu secole în urmă
A fost auzită de cei ce trăiesc în durere.
Depărtarea patului nostru nupțial
Așteaptă ca eu să mor,
Praf al galaxiilor, ia-mi mâna,
Condu-mă spre tărâmul iubitului meu.
„De această dorință fierbinte pentru atingere,
De acest ocean amar de ură și suferință,
De această singurătate avem nevoie
Pentru a fi cine sunt.
Oceanele sunt la fel de singure ca mine,
Cineva să îmi ia acest dar,
Niciun destin pentru o bestie,
Dar eu continui să te iubesc, pentru totdeauna!.
Vino spre mine,
Eliberează-mă de tine
Și de toate zilele petrecute pe Pământ.”
Nu sunt ultime cuvinte de spus,
Doar amintirile rămân,
Un adio, apoi drumul meu continuă mereu înainte!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință arzătoare pentru o iubire cosmică, dincolo de limitele pământene. Naratorul își dorește să scape de suferința lumii și să se reîntâlnească cu persoana iubită într-un tărâm astral, acceptând chiar și moartea ca pe o eliberare.