Nicolae Labiș – Clonț

Toamna asta lunecă
Iarăși pe păduri,
Iarăși se întunecă
Munți știrbi și suri;
Berzele, încetele,
Au pornit în șir.
Încâlcit în pletele
Albei amintiri.
Stau pe unde bucină
Visul tău când treci,
Și adânc mă zdruncină
Clonțul toamnei reci.
Umbra mea își clatină
Limpedele var;
Vine ca o datină
Noaptea de coșmar.

Sensul versurilor

Piesa descrie un sentiment de melancolie și nostalgie asociat cu venirea toamnei. Natura devine un simbol al trecerii timpului și al amintirilor care revin.

Lasă un comentariu