Nicolae Labiș – Clonț
Toamna asta lunecăIarăși pe păduri,Iarăși se întunecăMunți știrbi și suri;Berzele, încetele,Au pornit în șir.Încâlcit în pleteleAlbei amintiri.Stau pe unde bucinăVisul tău când treci,Și adânc mă zdruncinăClonțul toamnei reci.Umbra mea își clatinăLimpedele var;Vine ca o datinăNoaptea de coșmar.