Versuri corectate și adnotate
Doină, doină, cânt de jale,Când te-aud din depărtare –Peste Dunăre, la mare,Stânga pieptului mă doareCă vii, doină, prea năvalnic,Doină, doină, cântec jalnic..Doină, doină din caval,Mi te poartă val cu valApe limpezi de izvoarePân’ la Dunăre şi mare;Maică dragă-mi eşti tu mie,Doină, cânt de voinicie..Doină, doină, cânt român,Nu te duce la străin!,Că nu te ştie cânta,Nici … Citește mai mult
De s-ar afla cineva!Să-mi citească inima!Ar citi, cât ar trăi,Și tot n-ar mai isprăvi.Inimă de-amărăciune!Neagră ești ca un cărbune!Inimă de putregai!La multe rele mă dai!Sămănat-am viorele,Și-au ieșit fără și jele!Sămănat-am busuioc!Și-o ieșit pară și foc!Nu-i vină omul frumos!Intră-n pământ mânios!Nu-i vină omul urât!Intră-n pământ năcăjit!Nu-i vină omul urât!Intră-n pământ năcăjit!
Pe sub fereastră curge-un râu,Sunt lacrimile mele,Fetițele cu șorțu-n brâuÎși spală fața-n ele.Și râd cu râsul lor nebunCând turmele și-adapă,Și nu-nțeleg dacă le spunCă-s lacrimi și nu apă.Mai vin și babele din satCu limba lor subțireȘi țin în drum de mine sfatCăci n-am nicio-nrudire.Sătulă sunt de-atâta sfat,De-atâtea vorbe rele,Închid fereastra dinspre satȘi-mi cânt doinele mele.
Doina.O doină plânge sus pe culme,Din fluier unde limpezi cad,Și legănate lin s-afundăÎn pacea cordilor de brad..Cântare, meșteră cântare,Te stingi acum încet-încet,Și-adormi pierdută-n tremurareaOftării blânde din brădet..Mi-ai picurat un strop în sufletDin taina vremii de demult,Și plânsul veacurilor duseMă înfioară când te-ascult..Cum te-ai topit acum în noapte,Eu stau cu inima la sfat:În care brad, de … Citește mai mult
Doinele din ce-s făcute,Din doruri și vorbe multe,Iar acel cu jele-adâncăȘtie doina cum să cânte.Doina, cânt de dor și jale,La muncă, ori pe cărare,Când mă duc în codrul des,Ori când mă duc la cules,Și la munte, și pe vale,Ori când sunt pribeag pe cale.Doina știu și-ntr-una cânt,Cât oi trăi pe pământ,Doinele le glăsuiesc,Cât pe lume … Citește mai mult
Floricică floare dalbăSuflă vântul în câmpiePlânge pruncul în chindieLupul lacrima să-i soarbă. Plânge pruncul, plânge, plângeC-a rămas fără fârtațSus în munții cei înalțiLupului inima-i frânge Crescut-a pruncu-n poianăÎn pădure, lângă eaCrescut-a un chip de dacDușmanul s-o ia la goană. Frunză verde de urzicăSe-aude un glas cântândCântecul purtat de vântDacului cel făr de frică. Frunzuliță foi … Citește mai mult
Frunzuliță, foi de fag,Mult mi-a fost pe lume dragCodrul cu păsările,Neica cu cântecele.Foaie verde, foi trifoi,Mai vii, neică, pe la noiSă-ți aud graiul duiosDoinele zicând frumos.Că mi-i drag s-ascult la tineHore și doine bătrâne,Să răsune seara-n dealCântece din Teleorman.
Încă mai răsare soarele din copilăria meaNu se usucă mărul obârșieiLa plecareAm implantat cuțitul în tulpinăSă bată în loc de inimăAlbinele mi-au adunat amintirile în faguriMă cântă păsările în grădinăNu m-au uitat greierii din ziduriCurg în apele Timișului cumințiÎncă mai suntMă pomenesc cocoșii doruluiArd în lumânări strămoșești.
Sunet din cobuz uscat,Ori din fluier plin de seveCântecul a adunatAstăzi seve lângă seve,Glas de datină străvechi,Ori glas umed, scurs pe doagă —Adunatu-și-o, perechi,Sunetele, țară-ntreagă.Veacuri au trecut, convoiPeste noi, în cavalcade,Tot ce-a fost mai bun în noiScris e-n doine și balade.Părăsind uitateleVremuri aspre, infernale,Doinele, baladele,Intră-n rândurile tale.Și în cetatea lor semeațăIntră cântecul cel nouUrmărind în … Citește mai mult
Cerul își urnește moara.Nouri-nouri huruind din grind în grind,Peste-o roată nevăzută își descarcă, grei, povara.De sub osiile zării fulgere descolăcite.Bat în munți, se-nfundă-n peșteri țiuind prin stalactite,Și pădurile bătrâne-n dansul ploilor se prind. Drept, învăluit de nori,Stă pe crestele înalte cel ce caută comori.Fruntea lui și cu statura s-au mărit și s-au lățit,Prelingându-se cu norii … Citește mai mult