Lui Liviu Damian.
Prin măduva cuvintelor
umblă un șoarece care le roade,
a început de la cântece,
dar se aude și pe la balade.
Într-o zi, printre foile lui,
poetul, muțit de mirare,
a dat de-un cuvânt fără litere
și, ascultându-l, a văzut că nici sunete nu are.
E lucrul șoarecelui, și-a zis,
și-atunci și-a ars poeziile toate,
visând un singur vers, cu cuvinte din-astea,
fără de sunete și fără de litere,
dacă se poate.
Sensul versurilor
Piesa explorează fragilitatea și efemeritatea cuvintelor, sugerând că esența poeziei ar putea exista dincolo de sunet și litere. Un poet, dezamăgit de uzura cuvintelor, caută o formă de exprimare mai pură și mai profundă.