Versuri corectate și adnotate
Actorului Dumitru Fusu.A ieșit bufonul la iarbăși sare și strigă pe sus,de jur împrejurul săunumai câmpie și-a pus.Cu mâna gesticulând prin aer,repede-n vorbele lui; miterăpune câte o virgulădupă fiece literă.Se dă de-a tumba în aer,maestru, fără pereche,și se mușcă singur, pe sus,de ceafă și de-o ureche.Și îngenunche, și parcă recită,și se răstoarnă, și încă sare,și … Citește mai mult
Iată c-ai ajuns să râzicu gura mea, să te uiți cu ochii meila câte ți se întâmplă,să măsori cu respirația meaUniversul,să iubești cu cuvintele mele,să mori cu moartea mea,iubito.
În urmă – un drum. În față – o cărăruie.Casa, ca și inima ta, răvășită.Cuvintele – bătute-n cuie.Tăcerea – răstignită.Lucrurile aici te-au iubit.Ultima dată acum, le mângâi.Parcă cineva apropiat ți-a murit.Iar tu încă nu știi.
Desenez o fereastră în zid,în zidul surd, ca o moarte,și mă prefac c-o deschidși privesc pân-departe.Doamne, ce sfinte peisajedat mi-i să văd uneori:ce arbori cresc pe blindaje,sau pe tranșee ce flori!.Soarele șade în ierbi încâlcit,pământu-i de spice mai greu;și aproape că sunt fericitîn fața peretelui meu… Desenez o fereastră-n zid, șise cască-o spărtură: în eam-aș … Citește mai mult
Ca și privirea ta, bolta se face albastră,secundele curg înapoiiar în dragostea noastră1+1=2.Stoluri de fluturi se-așază pe lună,zgârie bolta cu vârful-i gorunul,iar în iubirea noastră nebună1+1=1.După-nsoțirea cerească, de mireasă și mire,trăim din veșnicie un crâmpeiși aflăm bucuroși că, într-o iubire,1+1=3.Acum când cerul după nori stă ascuns,ne-ntreabă iarba și crinul, și prunul —și noi nu avem … Citește mai mult
Doru-mi-i de Dumneavoastră:Ca unui zid – de o fereastră.
Dumnezeu se întreabăcâteodată,de acolo, din norii Lui:„Dar oare omulexistă?” Priveștecătre planeta înconjuratăde smog, de fumul unor războaiefraterne, de ceața unor diversiuni contra vieții,înfășurată ca-ntr-un bandaj, lăptos,prin care nici ochiul divinnu mai poate pătrunde. Dar asta — numai pentru-o clipă,căutându-și după aceeade treburile Sale.(24 septembrie 2002)
Nu am, Doamne, nimic, și-s bogat.Sunt, Doamne, cel mai bogat, că Te am.Cu fiece mugur ce iese din ram – Te-am aflat,cu cerul ce-mi intră în casă prin geam!Nu Te supăra, Doamne, că port roua-n gene,că cel mai fericit am fost, fără să știu:când sfâșiat eram de fiare în areneTu mă strângerai la pieptu-Ți, ca … Citește mai mult
Iarba foșnea ca părul unei femei.Ecoul se rătăcise în munți.Pomii erau de rouă grei.Începeam să te uit. Începeai să mă uiți.Peștii se zbăteau să învingă curentul.Iedera își făcea vânt să se agațe de nori.Începeam să te uit. Cu sentimentulcă așa se învață să mori.
O, tu oraș de farmacii,în care tot mai bine-mi îi,în care-mi place să amânsă fiu bolnav, să fiu bătrân.În care-mi place să mă plimb –ca Dumnezeu fără de nimbprintr-un spital mahalagesc –și să mă fac că nu tușesc.Oraș cu mii de farmaciiunde stau visele-n cutii,dar nu găsești un leac defel:cum să nu-ți fie dor de … Citește mai mult