O ploaie să sfărâme asfalturile,
așteptăm o ploaie să ne răzbune –
peste noapte, pe străzi, să țâșnească
iarba închisă
și noi s-alergăm prin ea, dând de vulpi,
strecurate, nebune.
Să-nmugurească ușile, să sloboadă lăstari:
dimineața, oamenii să deschidă-nfrunzită fereastra –
mirați, fericiți, buimăciți să iasă în stradă..
Am scris, mai demult, versuri lungi despre asta.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume transformată de o ploaie magică, unde natura invadează spațiile urbane, aducând bucurie și uimire oamenilor. Este un vis poetic despre o lume renăscută, plină de speranță și frumusețe neașteptată.