Fiarele înainte de zori
îşi scutură de pe sine tandrele putori,
damfurile, izurile,
pătratele, prismele.
Răsare obişnuinţa, legea, idolul
nenăscutul, vag-plodul.
Este neliniştea care vesteşte
fiecăruia în singurătate că este.
Adică sudul,
adică nordul.
Sensul versurilor
Piesa explorează un sentiment de neliniște existențială, sugerând o trezire la realitate și la singurătatea condiției umane. Imaginile puternice ale naturii și ale abstracțiunilor creează o atmosferă introspectivă și contemplativă.