Vederea aceasta e relativă ochiului meu.
Eheu, țipă gândul.
Taci dracului, i-am spus ierbii verzi.
Pierzi totul, i-am spus.
Vor înceta aceia care pot să iubească,
domnească va fi așezarea ta între morți.
Secunda aceasta e relativă
orei
pe care ți-o atârni între țâțe.
Taci dracului, i-am spus.
Dar ea n-a tăcut.
Ding și dang ar bate ceasul,
dar i-am smuls limbile
și clopotul
și l-am lăsat mut.
E relativă vederea, eu mă pregătesc
să-mi smulg ochiul
și să-l dăruiesc acelei umbre cu aripi
să stea pe el să-l încălzească ca o pleoapă.
Taci dracului, i-am spus ochiului
în tine pasărea este moartă.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea relativității percepției și a inevitabilității morții. Naratorul pare să se pregătească pentru un sacrificiu personal, renunțând la propria vedere pentru a o oferi unei entități misterioase.