Se dezghețase cubul cel de gheață
redevenind întors și lung și lac.
Crezând că vreau să mă înec în dânsul
deodată-n sus el a zburat.
Și dacă gheața i s-a fost topit în apă
de frica lui de mine,
și dacă apa lui i se topise
de frica lui de mine
în lungi vaporii plutitori,
de frica lui de mine
că aș putea să mă înec în nori,
să mă distrug în vulturime,
în cerul nopții uneori,
lucind de stelerime,
de frica lui de mine
că aș putea să mă-înec,
cu un cadavru să adaug
să mor din nou ce a murit
de-o veșnicie.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema fricii și a transformării, sugerând o teamă profundă de a fi distrus sau înecat, atât fizic, cât și metaforic. Vorbitorul se simte urmărit de o forță care se transformă constant pentru a evita confruntarea, culminând cu o meditație asupra morții și a eternității.