Se subțiase apa ca o lamă de cuțit
Spre dimineață ea se ascuțise foarte.
S-a descusut de țârm și a zburat în sus
Strig că vreau să mă înec în lac.
Ah, apă lașă, pasăre și vârcolac
Care te duci cu aripe de apă-n sus
Direct în sus, direct spre sus
Spre foarte sus
De frică
Și de spaimă
că mă înec în tine.
Ce tristă zburătoare-n înălțime
Cu aripe de apă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atracție morbidă față de înec și o frică paralizantă de moarte. Apa este personificată ca o entitate lașă, dar și ca o zburătoare tristă, sugerând o dualitate între atracție și repulsie.