Nichita Stănescu – Shakespeare

Calul este o margine deznădăjduită.
Și eu sunt o margine.
Teiul cu mirosul lui de tei cu tot
e o margine deznădăjduită.
Eu sunt numai o margine.
Deodată pornesc și le strig:
Haide să îngrozim natura!
Haide!, strig.
Perfidul acesta de timp
care trece ca un șarpe.
Dar ce spuneam?
De perfidul de timp?
De cal ziceam?
Mai că aș da mirosul de tei dumnezeiesc
pentru un cal.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment de deznădejde și alienare, folosind metafore precum calul și teiul pentru a ilustra o stare interioară conflictuală. Vorbitorul oscilează între dorința de a schimba natura și o contemplare asupra trecerii timpului.

Lasă un comentariu