(Se dedică Cătălinei).
Să vezi râul lunecând pe râuri
iar lumina pe lumine
Oh, ce lacrimi senine
câte ape peste ape.
Să vezi cerul traversând
numai ceruri înstelate
O, ce moarte în curând
fi-va-vor departe
Și să-l vezi pe omul tristul
cum își înconjoară bustul
să vezi limba cea secată
și mai cumințește gustul
Totul aleargă pe totul
dar nimica stăpânind
cu o gură mare lată
zâmbind.
Sensul versurilor
Piesa descrie o contemplare melancolică asupra naturii și a efemerității vieții. Imaginile râului, luminii și cerului se împletesc cu sentimente de tristețe și acceptare a morții.