Nichita Stănescu – Respirări

Uitați-vă și voi, dragilor, cât de sus este și cât de atârnat este un cuib. În el oul poate să stea. Mai somn și mai speranță decât oul nu avem altă vedere. A face o roată sub o casă nu e un dar dat mișcării, ci un coșmar mai puțin smuls somnului. (..) Uitați-vă și voi la stelele fixe. La Steaua Oerului, bunăoară, numită și Luceafărul. Vederea mea doarme într-însa. N-are ea raze, am eu privire. De nesomn mă pot odihni și în brațele propriei mele femei. De oboseală numai pe o roată pot dormi.
Căutați și voi să faceți ceva rotund care să miște zidul – căutați și voi să faceți ceva oval peste care pasărea stând și clocind să iasă la spargerea valului de var nu o pasăre, ci un pat. (..)
Dragii noștri, fără roată nimic nu este cerc.
Dragii noștri, fără somn nimic nu are coșmar.

Sensul versurilor

Piesa explorează idei despre viață, natură și somn, folosind imagini poetice. Vorbește despre căutarea sensului și a odihnei în lucrurile simple și în conexiunea cu lumea din jur.

Lasă un comentariu