Îngheța atât de brusc vederea
și lacul tot, încât sarea
din maluri, iar cometa serii
pe schiuri în lungire stă.
Apoi se dezgheța atât de brusc,
încât a te îneca-n străfunduri
era firesc și-aidoma
acelor pești zvârliți pe prunduri.
Totul era să știi să-noți
și-apoi să patinezi pe gheață
și iar să-noți, să patinezi,
o clipă-o zi, o lună-un an, o viață.
Sensul versurilor
Piesa descrie ciclicitatea vieții, alternanța dintre perioade de stagnare și mișcare, folosind metafore legate de natură, gheață și apă. Sugerează adaptabilitatea ca fiind esențială pentru a naviga prin aceste schimbări constante.