(Se dedică lui Valeriu Matache)
Mai mă las și eu câteodată
între un fel de plată
nenăscut fiind
nimeni nu mă va vedea murind.
Dar m-apucă dorul cel mai dor
de coasta amânduror
să mă nasc ca să și mor
să mă nasc ca să și mor.
(9 decembrie 1983, revista Flacăra- ultima poezie antumă semnată Nichita Stănescu)
Sensul versurilor
Piesa explorează tema efemerității vieții și dorința paradoxală de a experimenta atât nașterea, cât și moartea. Vorbește despre acceptarea inevitabilului și contemplarea asupra existenței.