Pe câmpu-nghețat caii mureau, câte unul,
în picioare, cu ochii deschiși, de piatră.
Vântul îi răsturna pe rând, câte unul,
bubuiau pe rând, câte unul,
ca pe-o nesfârșită tobă de piatră.
Eram copil pe-atunci, mi-era frig,
și priveam, clănțănind, picioarele lor paralele,
cu potcoavele-n aer, aburind de frig.
unu, două, trei, patru, număram clănțănind de frig,
picioarele lor paralele.
Nu mă mai gândeam la nimic.
Mama s-a dus la oraș și-o să aducă pâine.
Peste tot e numai zăpadă.. cai.. și altceva nimic
.. patru, cinci, șase, șapte, și altceva nimic.
De-ar veni o dată cu pâine!
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă sumbră și rece, unde caii mor pe un câmp înghețat. Un copil, martor la această scenă, așteaptă cu frig și foame întoarcerea mamei cu pâine, într-un peisaj dominat de moarte și disperare.