Mă învelesc de frig…
Mă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimatǎ doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de frig interior și singurătate, căutând o speranță sau o lumină în întuneric. Vorbește despre o așteptare a unei prezențe salvatoare într-un moment de vulnerabilitate extremă.