Mă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimatǎ doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de singurătate și frig interior, căutând o conexiune profundă într-un moment de vulnerabilitate. Vorbitorul se simte izolat și așteaptă pe cineva care să-l înțeleagă cu adevărat, mai ales în momentele dificile.