Vioară sunt învinșii și copii
cu sunet dureros de dulce
când morții vin ca vii
pe viață să se culce.
Pat dublu ca și doi
și tu întunecare
de câmp plouat, noroi
la-ntunecat de zare.
Hai tu, nechează-mi, tu
și înverzește-te cu mine
Maică-ta și taică-tu
m-alungă. Și ce bine!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și respingere, folosind imagini puternice ale morții și întunericului. Naratorul pare să găsească o formă de alinare în acceptarea acestei respingeri, sugerând o eliberare paradoxală.