Versuri corectate și adnotate
A fost odată, și mai e, în amintiri adânci,O cameră-n subsol ca într-un ghem de mucegai.Curajul meu s-a înnegrit pe zidul camerei acelei,Curajul meu s-a înnegrit ca într-o peșteră muzeu.Stăteai într-un fotoliu vechi, mult aplecat, scriind poemePe care le citeai candid unei femei care-mpletea.Ea nu făcea atunci decât să se supună fără spasmUnui destin insuportabil.În … Citește mai mult
Când noaptea nu se mai trezeșteNici zilele nu mai adorm,Ceva din umbră mă pândeșteȘi mă coboară-n alt decor.Din vis, dincolo de ferestreUmbre de vânt se năpustescȘi uit să mai închid luminaMi-e frică să nu retrăiesc.Din vis, dincolo de ferestreMă prind, mă țin captiv în somnVor să mă sfâșie și-mi esteAtât de neclar scopul lor.Prin coaste … Citește mai mult
Pe bănci întunecate ei stau înghesuițiȘi ridică-n sus doar stinsele priviriSpre cruce. Luminile clipesc încețoșate,Și tulburi ca acoperitul, rănitul căpătâi.Tămâia se ridică dintr-o cădelniță de aurSpre înălțimi, cântec de rugăciuni pe moarteSe duce-n fum, și apune nesigur-dulceBântuind în încăpere. Preotul mergeSpre altar; dar pare duhul obositPioaselor tradiții – un jalnic jucătorÎn fața rugătorilor cu inimi … Citește mai mult
Neguri sure lunecă pe zareSciții vin în șiruri lungi de care.Noaptea în câmpia lor cereascăÎși dejugă vitele să pască.Și le-njugă iarăși cărăușiiPe la răsăritul găinușii.N-am avut aici nici car, nici boi.Când veți cere cerurilor ploi,Nour sur voi trece pe la voi.Peste sat voi poposi curândCâinii, noaptea, să-i aud lătrând,Clopotele să le-aud sunând.Mă voi coborî peste … Citește mai mult
În ziua când tot cerul s-o prăbuși, – când ceațaO să orbească aștrii și s-or întuneca,Te voi opri pe cale și te voi întreba:”Când singur tu mi-ai dat-o, – acum de ce-mi iei viața? ”
PatriarhalSpiritualImoralCredința ca și capitalPăcătoșiDe sus în josNe-nchinămCât mai repede să uităm.ConstruimMântuimMituimÎngerii ce n-o să fimAnticristComunistTeoctistTe privim cu-n zâmbet tristCând spui:„Dumnezeu e al meu!”L-am câștigat când m-am rugat.„Dumnezeu e al meu!”L-am câștigat când m-am rugat„Dumnezeu e al meu!”L-am câștigat când m-am rugat
De-ai suferi cumplit, n-ai țipa tare;Adâncul tău cu umbre nu-l sporești;Decât luceafărul pe bolți cerești,Un foc de târlă, noaptea, e mai mare.Preferi – o știu – deplină-ntunecare,E greu în miez de zi să ne orbești,Prim umbră doar ești mit, de te-nveleștiÎn ea întregi: viers, patimi, cugetare.Eu, unul, voi rămâne azi ca ieriDăltuitor de vorbe vii … Citește mai mult
Se prelinge fricăScabroase fructe se coc în cerTăcerea se-agață de crengi nevăzuteCe-ți e umbletul și ce-ți eÎmpietrirea?Păianjenii morții descântară pădureaDeșirând, înșirând; noroiul din gânds-a strecurat în oase.Vine-n curând nu știu cineși cine iese din oase e soartaRând pe rând munții au arsPloile iau foc
Vioară sunt învinșii și copiicu sunet dureros de dulcecând morții vin ca viipe viață să se culce.Pat dublu ca și doiși tu întunecarede câmp plouat, noroila-ntunecat de zare.Hai tu, nechează-mi, tuși înverzește-te cu mineMaică-ta și taică-tum-alungă. Și ce bine!