Cerc-încerc și tandra moarte,
tras în scoarțe pan’ la tâmple,
azi nimic nu mă împarte,
azi știu tot ce-o să se-ntâmple.
Negru trag peste privire
și alung din creer, nodul
ce-mi legase-n amintire
Sudul Doamne, doar cu nordul.
Din genunchi rotula dublă
o fac pernă pentru tine
oboselii care umblă
să adoarmă azi pe mine.
Sensul versurilor
Piesa explorează o stare de oboseală profundă și apropiere de moarte, căutând un refugiu în somn. Amintirile și emoțiile contradictorii sunt evocate, creând o atmosferă melancolică.