Se dedică lui Artur Lundkvist.
Eu sunt o locomotivă cu aburi
în urma căreia șinele se evaporă.
Eu sunt o pasăre care zboară
în urma căreia aerul se pietrifică.
Eu sunt un cuvânt care se rostește
lăsând în urma lui un trup.
Eu sunt timpul ce sare
dintr-un ceas care se cristalizează.
Eu sunt iarba
cocoșată de verde.
Eu sunt foamea alergând
înaintea unei burți.
Eu sunt cel care se naște
dintr-o mamă atât de adevărată
pe cât de neadevărat sunt.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de transformare continuă și identitate fluidă. Eul liric se definește printr-o serie de metafore puternice, sugerând o forță motrice implacabilă, dar și o natură paradoxală, născută din adevăr și neadevăr.