Fără să vreau, fără să vrei, fără să vrea
Trăim, ieri, era.
Va fi, Doamne, va fi
Alb, roșu, gri.
Convenție, convențiune!
Pe cele cinci degete te pup, minune,
Pe cele două lungi picioare
Pe cele două mâini cu subțioare.
Oh, și deasupra capul verde
Și mai deasupra norul negru.
Vine un duh care mă pierde
Tot demn și tot integru.
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și condiția umană printr-o juxtapunere de imagini ale naturii și ale corpului. Sugerează o luptă interioară și o acceptare a destinului, chiar și în fața pierderii.