Aruncă-ți văpaile negre din gene
Hotarul din tine și mersul alene,
Dă-mi mâna și hai să fugim din hotare
Copila mea dragă, e soare, e soare.
Noroiul cărării de-ți scuipă despoiul
Nu pasul, ci ochiul ți-atinge noroiul
Și nu-ntoarce geana să vadă, rebel
Cald sângele nostru cum tremură-n el.
Privirile dacă ți-s arse de soare
Nu ochiul, ci drumul sub talpă te doare
Și nu-ntoarce geana să vezi prin noroi
Nici umbrele noastre cum fug după noi.
Dă-mi mâna și hai să fugim înainte
Copilă mlădie, copilă fierbinte
La capul cărărilor șerpuitoare
E soare în ierburi, în ramuri e soare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o evadare dintr-un loc întunecat și dificil, simbolizat de noroi, către un viitor luminos și plin de speranță, reprezentat de soare. Este un îndemn la depășirea obstacolelor și la găsirea bucuriei în simplitate și natură.