L-am simțit când și-a dezlipit de mine
tot ceea ce avea de dezlipire.
Șei goale am visat de Bărăgan,
fără de cal și de oștire.
Pe terenul acesta agricol
care se va cufunda sub mare,
stau îmbrățișat cu grâul în brațe
și de frigul stelelor în tremurare. Aici, pe Bărăgan,
pe Bărăganul cel care va fi mângâiat
de marea cea neagră,
trec zeițele verbului meu
și prin inimă trece un alean,
un fel de dor de a rămâne pe loc,
dor de a rămâne pe loc,
dorul dorului de a rămâne-n loc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și nostalgie, legat de un loc și de o stare de spirit. Vorbitorul se simte conectat cu pământul și cu ideea de a rămâne ancorat în trecut.