Nichita Stănescu – Doi Cai

Cer alb cu negre stele am visat,
Verde pământ cu iarbă neagră, dură,
Și-un foarte tandru nechezat
Care țâșnea din gură-n gură.
Cer alb cu stele negre, lungi,
Prelungi ca niște gene…
Pe tine, iapă, printre lunci
Și prin poiene.
Și ierburile negre-n vânt,
Dintr-un pământ mai verde ca smaragdul…
Tu erai alta, nechezând,
Eu, eram altul.

Sensul versurilor

Piesa explorează un vis sau o amintire puternică, folosind imagini contrastante ale naturii pentru a sugera o transformare personală și o conexiune profundă cu un altul. Elementele onirice creează o atmosferă de nostalgie și introspecție.

Lasă un comentariu