Dacă privești un singur fir de iarbă
sunt geloase pe tine, sprâncenele mele.
Dacă privești un singur arbore
sunt geloase pe tine oasele mele.
Dacă privești un singur nor
sunt geloase pe tine gândurile mele.
Dacă-ți lași mâna pe o singură piatră
umărul meu e gelos pe tine.
Dacă inima ta bate singură
orele mele se rostogolesc lovite
în după-amiaza de duminică, atuncea când
culorile zilei încep să atârne în jos
spre miezul pământului
și eu mă aflu în nemișcarea
acelorași și acelorași patimi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de gelozie și dorință prin intermediul unor imagini din natură. Vorbitorul își exprimă invidia față de obiectele simple din natură care atrag atenția persoanei iubite, reflectând o stare de melancolie și nemișcare interioară.