Ne diferim unii de alții prin viteză.
Ne este comună numai singurătatea.
Viteza de existență a unei pietre
e mai lentă decât viteza de existență
a unui cal.
Dar piatra vede soarele și stelele
iar calul vede câmpul și iarba.
Zic:
Piramidele au însemnat viteza cea mai leneșă,
privirea cea mai lungă.
O mumie de faraon e o bucată de piatră.
Faraonul de carne a văzut Egiptul
Faraonul de piatră vede cosmosul.
Pentru cei din carne și oase
Zic:
Nu puteți zări decât în jurul vostru.
Ideile sunt un fel de piatră
deci contemplați.
Celor din lemn și din alte materiale durabile
le spun:
Sfărâmați-vă!
Putreziți!
Dacă ați văzut întregul,
umpleți-vă de carne
ca să puteți vedea partea.
Oasele sunt cârji interioare,
ele susțin carnea și nervii
dar sunt mai prietene și mai apropiate pietrei.
Zic:
Carne și os,
zic bun-simț și zic criză de timp.
Sensul versurilor
Piesa explorează diferitele viteze de existență și percepție între obiecte și ființe, de la piatră la om. Sugerează că contemplarea și ideile sunt durabile ca piatra, în timp ce viața umană, limitată de timp, ar trebui să se concentreze pe experiența directă.