Avertisment.
Prea mi-a nins şi mi-a plouat, demult,
În copilăria mea cu nopţi grozave
cântecul de moarte ca să-l mai ascult,
gândul să-l rotesc peste cadavre.
Colţul inimii să-l dau de trunchiuri
nu mai vreau, ci orizontu-nvins,
arcuit în palme şi strâns mănunchiuri,
i l-am dat femeii mele, dinadins.
Mâna-ntinsă ca să strângă-o mână,
nu de sânge vreau să mi-o-nfior!
Mi-am lăţit pe frunte-atâta lună
cât să mă încapă ochii tuturor.
Iar morişti de zvastici, zbârnâite,
glezna mea cu aripi dacă mi-o aţin,
le strivesc. Şi-n apele-ntâlnite,
îmi clătesc călcâiul, de venin.
Sensul versurilor
Poezia exprimă o distanțare de trecutul dureros și o dorință de purificare. Vorbitorul refuză să se lase afectat de amintiri traumatizante și caută să se elibereze de veninul trecutului, oferind orizontul viitor femeii iubite.
