Atât de repede ne vine insomnia
Brodându-ne fiinţe din afară.
Vrei pielea mea să-ţi fie iia
Care te-mbracă, domnişoară?
Vrei tu să vreau să fii fiind
Un fel de trup de arătare
Şi să te-nvăţ cum eşti murind
Femeie, -n pielea dumitale?
În pietre vrei, în recii fulgi,
În dulcele meu strigăt de iubire.
Stai, nu fugi, o, tu ce fugi
Călcând pe viaţa mea subţire.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema insomniei și a dorinței de conexiune profundă, dar și fragilitatea vieții și inevitabilitatea morții. Este o meditație poetică asupra efemerității și a căutării sensului în existență.