Nichita Stănescu – Amurg

Mă culcasem lângă glasul tău
Era tare bine acolo, și sânii tăi calzi
îmi păstrau tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai
Poate crengile și apele
ce ți-au legănat nopțile
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmele în zulufii tăi
Erau tare îndărătnici
și tu nici nu mă știai.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai
Poate doar așa de tristețea cântecului
Ori poate de drag
și de blândețe
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău
și te iubeam

Sensul versurilor

Piesa evocă amintiri vagi și emoții puternice legate de o iubire trecută. Naratorul își amintește momente intime și sentimente profunde, dar și o anumită distanță și tristețe asociate cu acea relație.

Lasă un comentariu