Aer despărțit de aer
cu o aripă de roz metal,
strigă rupt în şuier și în vaier
de-o potcoavă de argint, de cal.
Mor piloții pe chitare
înorate, alungite-n vid
cu elicele lovind în corzi barbare
dând cu pumnu-n porți ce se deschid.
Între timp trag seara peste mine
doborând în somn elicoptere, vrăbii,
vulturi, avioane, nori de ploaie,
parașute și lichide săbii,
ce lovind în coasta mea, se-ndoaie..
Între timp trag seara peste mine
și despart cu trupul, – ora, ziua, luna
și ce-a fost el însuși, totdeauna.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a trecerii timpului printr-o serie de imagini onirice legate de aviație. Naratorul pare a fi prins într-o stare de visare melancolică, în care elemente ale realității se amestecă cu simboluri ale efemerității și ale inevitabilului sfârșit.