Numai peștii se îneacă în apă
numai viermii și roboții nu se sufocă pe pământ
Subțirea pasăre devine acră
nemaizburând.
Izbit de fâlfâit de aripe de înger
cu ochiul fix spre tine stau
iubito tu care mă însângeri
pe vai, pe ah, pe au
Astăzi vocala mea este murdară
căzută-mi este în noroi
iubito princiară
care n-ai vrut să fim doar doi
Cămașa asta a vorbirii
mi-au asudat, s-au murdărit
iar lacrima gândirii
în sare s-a sleit
Doar frigul încă mai mi-e prieten
cu turle de biserici
Ferigele încet le pieptăn
și coama lungă a timpului
o tai sângeros cu trupul meu
foarfecă de carne
pentru fier
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și sentimentul de alienare. Vorbitorul se simte rănit și murdar de această experiență, căutând alinare în frig și contemplând trecerea timpului.