Dintr-o pânză străvezie
De păianjen vreau să-ţi fac
Un aerian hamac,
Plutitoare să te ţie
Între vârfuri de copac.
Somn în leagăn să-ţi prelingă
Greieruşii câmpeneşti,
Praf de lună să te ningă,
Mâna mea să nu te-atingă
Să nu mi-te veştejeşti.
Către tine doar să suie
Gândul vis şi gândul viu,
Trup de fum trandafiriu,
Între ce e şi ce nu e
Că te am – atât să ştiu.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire delicată și idealizată, în care persoana iubită este văzută ca o apariție eterică, protejată de orice atingere lumească. Vorbitorul dorește să o păstreze într-o stare de visare și puritate, conectându-se la ea doar prin gânduri și sentimente.