Spre țara lui Lerui-Ler
Nu e zbor nici drum de fier,
Numai lamură de gând,
Numai suflet tremurând
Și vâslaş un înger.
Spre țara de peste veac
Nesfârșire fără leac,
Vămile văzduhului,
Săbiile Duhului
Pururea de strajă.
Sus! pe sparte frunți de zei,
Șovăielnici pași ai mei!
Piscuri de-ntrebări – momâi
Să-mi rămână sub călcâiu
Și genuni de zare!.
În țara lui Lerui-Ler
Năzuiesc un colț de cer.
De-oi găsi, de n-oi găsi
Nimenea nu poate ști –
Singur Lerui-Ler.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie spirituală spre un tărâm necunoscut, "țara lui Lerui-Ler", simbolizând căutarea sensului vieții și a transcendenței. Călătoria este una interioară, plină de obstacole și incertitudini, dar animată de o puternică năzuință spre un ideal superior.