Hamlet:
Bună, sunt Hamlet
Sunt creat de un poet
Mai sunt și prințul Danemarcei
Și nu sunt șeful prostiei.
Ion:
Ha ha ha ha ha
Ți-ai uitat izmenele, frățioare
Măi tu ești decât o carte,
Și nu ești șeful prostiei
Ci a nebuniei.
După năluci ai alergat
Și te-ai răzbunat,
Mai ești și prințul mort al Danemarcei
Încât lumea îți spune hei.
Hamlet:
Eu am apărut în 1600
Totul în jurul tău putrezește
Nu știu cum te cheamă
Dar văd că se afumă.
Ion:
Hai nu fi brânză mucegăită
Uite cine vorbește, o mumie stafidită,
Iote de ești tu curios
Știu că nu e frumos.
Eu sunt Ion, un om simplu
Și sunt suplu,
Măcar eu am trăit
Și nu m-am prăbușit.
Și nu sunt în basme ca alții
Călcând regulile vieții.
Hamlet:
Ești un mare prost
Când te văd simt că viața nu are rost,
Ești un țăran obosit și stafidit.
Îți place să fii fudul
Și te crezi cool,
Dar ai mintea în ceață
Și nu știi să te descurci în viață.
Ion:
Hooooo, băiete,
Să nu te pierd,
Dan dat-ai catâr bătrân
Care pune problemele în sân.
Noi țăranii am hrănit gurile,
Gurile fudule ale dumitale,
Și nu sunt eu nebunul
Ce și-a omorât viitorul
Șoctu’ de alături
Și mai mult furi,
Sau și-a pus ischeul de la postul de slujbă
Că ești ca o babă.
La conducător cu beneficii, cine? tactu’
Iar acum rupi patu’
Măcar eu am demnitate
Îmi știu locu’ și îmi vei da dreptate.
Hamlet:
Dar tu ai stat într-o balenă
Și ai trecut prin furtună,
Nu ți-ai găsit scăparea
Și vad că este aievea.
Ion:
Wae! Ce vorbe de la un personaj
Până și Recheard e mai breaz
A dat un cal pentru un prag
Putea să dea și pentru un fag.
Pe când tu vorbeai cu un schelet
Care e acum mai pachet
Eu sau tu?.
Hamlet:
Pachet ai rămas
Măcar eu apar pe mass
Degeaba spui de praz,
Atunci când te văd intru în extaz.
Ion:
Eu prazul am văzut și America
Tu doar Danemarca
Eu am fost viu în viață
Tu viu doar în cartea ta.
Tu ficțiune și eu realitate
Am mereu parte,
Hai că se face devreme
Și începe să se afume.
Și devii la fel ca tactu’ o stafie
Care nu mai e vie.
Hamlet:
Nu asta contează
Că lumea mă fredonează
Iar tu rămâi înghițit
Și ipocrit.
Ion:
O, Hamlete cu replica ta și izmenele tale
Cu toate problemele
Dute că doar aer ai în cap
Până chiar și autorul e mai smerit la cap.
Dar întrebarea cine te-a scris?.
Hamlet:
William Shakespeare
Este tare,
Mai ceva decât tine
Și mă simt bine.
Ion:
Este bine
Dar eu și mai bine
Sunt în cer și nu în carte
Dar o să am dreptate.
Hai că te las
Că-ți dau una în nas
Merg la slujbă cu îngerii
Nu cu demonii
Sectar tâmpit
Și ipocrit.
Hamlet:
Poate că sunt tâmpit
Dar nu sunt ipocrit
Hai să terminăm bătălia
Că nu are rost ca via.
Ai câștigat
Iar tu m-ai aruncat
Hai că te las
Acum că-s
Dus de acum
Și sunt fum,
Eu sunt învins
Și mă apuc de plâns.
Ion:
Stai frățioare, unde pleci?
Vino aici
Te faci creștin și totul e ok
Așa că nu fi supărat, tot ok.
Hamlet:
Hai că mă fac creștin
Să cresc ca un crin
Să fiu ca tine
Să fie bine.
Sensul versurilor
Piesa prezintă o confruntare umoristică între Hamlet, personaj tragic shakespearian, și Ion, țăranul român idealizat. Ei dezbat meritele și defectele vieții și ale rolurilor lor, culminând cu acceptarea înfrângerii de către Hamlet și convertirea sa la creștinism.