Precum un plumb, sunt vremuri de obidă!
Tu strigă
strigă
strigă
la ele să răcnești.
Aleargă
te conjur
tot plumbul
să topești.
Și el părea să spună:
– Veți deveni cenușă și tu, și glasul tău!
Drept o
cinstire
împreună
împreună.
Multe
necazuri
fără de
sfârșit.
Iar inimile
voastre
și urechile
sunt
surde.
Precum un plumb, sunt vremuri de obidă.
Și glasul meu îngână:
– Voi fi cenușă
Drept o
cinstire
împreună
împreună.
De n-am să ard
de n-ai să arzi
de nu vom arde,
atunci
cum
va ieși
din scumpul
obscur
la lumină.
Precum pământul însărcinat sunt vremuri.
Precum un plumb, sunt vremuri de obidă.
Tu strigă
strigă
strigă
la ele să răcnești.
Aleargă
te conjur
tot plumbul
să topești…
Kerem gibi.
Hava kurşun gibi ağır!
Bağır
bağır
bağır
bağırıyorum.
Koşun
kurşun
erit-
-meğe
çağırıyorum.
O diyor ki bana:
— Sen kendi sesinle kül olursun ey!
Kerem
gibi
yana
yana.
«Deeeert
çok,
hemdert
yok»
Yürek-
-lerin
kulak-
-ları
sağır.
Hava kurşun gibi ağır.
Ben diyorum ki ona:
— Kül olayım
Kerem
gibi
yana
yana.
Ben yanmasam
sen yanmasan
biz yanmasak,
nasıl
çıkar
karan-
-lıklar
aydın-
-lığa.
Hava toprak gibi gebe.
Hava kurşun gibi ağır.
Bağır
bağır
bağır
bağırıyorum.
Koşun
kurşun
erit-
-meğe
çağırıyorum…
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de suferință profundă și necesitatea sacrificiului pentru a depăși obscuritatea. Vorbește despre arderea interioară ca o cale spre lumină, chiar dacă asta înseamnă transformarea în cenușă.