Nazim Hikmet – Astfel Trebuie Să Iubești Viața

Astfel trebuie să iubești viața și-acest glob pământescîncât să fii trist numai la gândulcă poate-ntr-o zi, peste un miliard, peste o sută de miliarde de ani,se va stinge și, pălind, va continua să zboare rotindu-seorb ca o nucă goală.

Nazim Hikmet – Cântec de Leagăn

Sufletul meu,Închideți ochiul moale.Ca și cum te-ai scufunda în apă,Scufundă-te în somnul gol și alb.Cel mai frumos vis te așteaptă pe tine,Dormi, sufletul meu!Sufletul meu,Închideți ochiul moale.Lasă-te ca și cum ai fi în brațele mele,Dormi.În somn nu mă uita,Dormi.Închideți ochiul moale.Ochii verzi.Dormi, sufletul meu!Dormi!Tu ești în cer,Între crengi cu poame bogate.Ochii îți sunt plini de … Citește mai mult

Nazim Hikmet – Cea Mai Ciudată Creatură de Pe Pământ

Ești asemenea unui scorpion, frățioare,trăiești în întuneric plin de teamăca un scorpion.Ești ca o vrabie, frățioare,întotdeauna sărind de pe un ram pe celălalt.Ești ca o scoică, frățioare,închis ca o scoică, împăcat.Ești înfricoșător, frățioare,cum este gura unui vulcan stins.Nu unul,nu cinci –din nefericire sunteți milioane.Ești ca o oaie, frățioare,când ciobanul își ridică bâta,fugi repede să te … Citește mai mult

Nazim Hikmet – Iarăși Devin Insuportabil

Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău,ba lucrez de parcă aș bate un câine îndrăcit,ba mă cert cu toată lumea,ba îmi răsare leneș, ca o țigară stinsă,pe buze, un cântec.Ziua întreagă stau tolănit,simțind dispreț și milă față de mine însumi.Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău,și iarăși n-am dreptate:știu bine, n-are sens, nu poate avea!Ceea ce fac e rușinos … Citește mai mult

Nazim Hikmet – Liniște

Ca un tîlhare strada meaîntr-o neagră mantape care strălucescstropii de apă.Să-și aprindă vechea lulea,strada,dintr-un amnar,în beznă,scapără.Tăcem.Dar liniștea nu emantaua soldățeascăînchisă pîn’ la gît.Mînați de vîntplutesc departe norii:corăbiicu catargul frînt.Privim prin geamul zăbrelit.Tăcem.De s-ar afla-n văzduhun tunet mai teribildecît tăcerea asta –să bubuie!Auzi cum se-ntărîtăși freamătă, vuind departe,marea,ca o pădure doborîtă.Vuiește marea.Și temnița e mutăca taurul … Citește mai mult

Nazim Hikmet – Trista Libertate

Îți vinzilumina ochilor atenți,vigoarea vie-a degetelor tale,căci tu frămânțiaceste bunuri, toate,fără să guști din elemăcar o bucățică.Și bucurându-te de libertateade-a îmbogăți pe-acelace-ți amărăște mamați-o face să jelească –ești liber..Din clipa-n care ai venit pe lumeîntr-una,toată viața,ei îți îmbuibă capul cu minciuni,iar marea-ți libertateîți dă îngăduințade-a cugeta cu degetul la frunte.Și bucurându-te, astfel,de libertatea conștiinței –ești … Citește mai mult

Nazim Hikmet – Sora Mare

Uite, plecăm aşa cum am sosit,La revedere, soră, mare.Îmi iau cu mine un pic din aroma ta,Un pic din a ta albastră sare,Un pic din nemărginirea taŞi o fărâmă din a ta luminăŞi-a ta nefericire.Ai ştiut să ne destăinui multeDespre destinul tău de mare,Uită-ne cu o fărâmă de speranţă,Uită-ne cu un strop de înţelepciuneŞi plecăm … Citește mai mult

Nazim Hikmet – Dor

De atâția ani nu i-am mai văzut chipul,nu i-am încolăcit mijlocul,nu m-am oprit înăuntrul ochilor,nu i-am pus întrebări la lumina minții.De o sută de ani nu i-am mai atins căldura coapsei.De o sută de ani mă așteaptăo femeie într-un oraș.Eram pe același ram,de acolo am căzut departe unul de altul.Între noi, timp de o sută … Citește mai mult