Mi-ar trebui o mie de harfe să cânt!
Mi-ar trebui o mie de buze să te laud!
Ești ca un pom de aur, cum altul pe pământ
Nu-mi va ieși-nainte, oricât ar fi să caut!
Din părul tău sclipirea ia soarele. Tu porți
Seninu-n ochi și bolții îi dai nemărginirea.
Ești chipeșă ca turnul cu aurite porți,
Pe-al cărui vârf își cântă o pasăre iubirea.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Poemul este o declarație de admirație profundă față de frumusețea cuiva, comparată cu un pom de aur unic și cu elemente naturale grandioase. Persoana este idealizată, fiind sursa de lumină și inspirație.