Pe ulița din vale, niște făclii de ceară
Veghează pe flăcăul care-a murit aseară.
Și galbenele lacrimi alunecă-n țărână,
Topite de durere făcliile îngână:
„Sărmanul, i-au luat viața două văpăi albastre,
Și-acum se zbat în flăcări și capetele noastre!”.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de doliu, unde moartea unui tânăr este jelită. Făcliile de ceară personificate exprimă durerea și compasiunea față de pierderea suferită, sugerând că viața i-a fost luată brusc și nedrept.