Pe când visam sub roiuri de stele aurii,
M-a deșteptat un cântec de pasăre ciudată…
Și inima, o clipă, din metru-i se opri
Și ascultă, și-n urmă mai viu porni să bată.
Mi se părea că glasul iubitei străbătea
În trilurile clare dintre pământ și stele…
Ciudată cântăreață! De unde cunoștea
Atât de bine taina singurătății mele?.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de trezire la realitate printr-un cântec misterios, care aduce aminte de o iubire pierdută și de taina singurătății. Natura devine un ecou al emoțiilor profunde, iar cântecul păsării un mesager al amintirilor.