Cu mâna ta o lampă în zare ai aprins,
Chemându-mă la luptă cu valul și cu vântul,
Și-atunci când mă cuprinse talazul necuprins,
M-ai cufundat în bezna mai neagră ca mormântul.
Și lungă vreme, nici o lumină, nicăieri…
Acum în van renaște părelnica văpaie;
Mai pot aceste brațe, sleite de puteri,
Spre raza-nșelătoare o pârtie să-și taie?.
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dezamăgire profundă și pierderea speranței după o luptă dificilă. Vorbitorul se simte trădat și abandonat, iar orice încercare de renaștere pare inutilă. Eforturile sale sunt zadarnice, iar lumina salvatoare se dovedește a fi doar o iluzie.