Nahapet Kuceac – Acum În Van Renaște

Cu mâna ta o lampă în zare ai aprins,Chemându-mă la luptă cu valul și cu vântul,Și-atunci când mă cuprinse talazul necuprins,M-ai cufundat în bezna mai neagră ca mormântul.Și lungă vreme, nici o lumină, nicăieri…Acum în van renaște părelnica văpaie;Mai pot aceste brațe, sleite de puteri,Spre raza-nșelătoare o pârtie să-și taie?.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase … Citește mai mult

Nahapet Kuceac – Dragostea-Mi Fierbinte

Dragostea-mi fierbinte, dragoste curată,Nu ți-a vrut, iubito, răul – niciodată.Ci pe tine numai te-am dorit într-una,Și când soare arde, și când bate luna.Rele despre tine de-am șoptit în visOri în gând socoate că nimic n-am zis.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – Spovedanie

Nu m-am spovedit la popă niciodată, nici în glumă:Cum îmi iese unu-n cale, fug de dânsul – ca de ciumă!Cum zăresc o jupâniță, mă ațin, cu ochii dornici:Șoldul – ce mai mănăstire! Sânii – hei, ce mai duhovnici!.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – Dintr-Un Pârâu într-Altul

Ești, suflete, izvorul ce susură pe prundIar cu zglobiu prin unde înot și mă cufund.Dintr-un pârâu într-altul de-o fi să mă arunci,N-ar fi să pier. Pesemne aș mai trăi și-atunci.Dar, dacă eu de tine aș fi înstrăinat,Ca peștele m-aș zbate, a moarte, pe uscat.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – De Vorbă cu Moartea

Plecai în noaptea neagră iubita să-mi găsesc,Dar iată: față-n față cu Moartea mă-ntâlnesc.– O, Moarte crudă! Tânăr sunt încă, nu-s din ceiPe care tu îi cauți, pe care tu îi vrei!Mai bine te aține, aici, lângă uluciȘi-o să-ți arăt la cine și unde să te duci.O vezi? Ulciorul vieții îl ține-n mâna eiȘi nici nu … Citește mai mult

Nahapet Kuceac – Proverbe

Nu pleacă leul niciodată, chiar de-i flămând, alt leu să-nghită.Copacu-n veci nu-și lasă locul în care rădăcina-l ține.Când coada de secure este din lemn de codru întocmită,Tăind copacul viu, securea se taie singură pe sine.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii

Nahapet Kuceac – Livada Răvășită

Am îngrijit livada să crească-n ea arbuștiDe pe-ale căror ramuri tu poame dulci să guști.Te-am așteptat zadarnic să vii, dar n-ai venit,Și vânturi nemiloase acum s-au năpustit.Îmi răvășesc livada, mi-o smulg din rădăcini,De-acasă mă alungă, și plâng printre străini.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii