La margine de vânt-nemărginire
Pe unde umblu noaptea uneori
Cu fața ca o filă de psaltire
Îngălbenită de ninsori.
Mai dincolo cât scânteiază câmpia
Imensitatea brună a tristeții,
Mai dincolo de tot, spre clipa nudă,
Stă viața mea închisă-ntr-o acută.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de singurătate și tristețe, reflectând asupra vieții și a imensității emoțiilor. Vorbitorul se află la o margine, contemplând dincolo de limitele fizice și emoționale.