Gavril Rotica – Catren
Stai cu mine la fereastră și un cuib de rândunică,Tu-mi arăți și cu iubire mâna-mi prinzi în mâna-ți mică,Pe când ochii mei departe urmăresc pierduți plutireaUnui vultur ce se-nalță despicând nemărginirea.
Versuri corectate și adnotate
Stai cu mine la fereastră și un cuib de rândunică,Tu-mi arăți și cu iubire mâna-mi prinzi în mâna-ți mică,Pe când ochii mei departe urmăresc pierduți plutireaUnui vultur ce se-nalță despicând nemărginirea.
La margine de vânt-nemărginirePe unde umblu noaptea uneoriCu fața ca o filă de psaltireÎngălbenită de ninsori. Mai dincolo cât scânteiază câmpiaImensitatea brună a tristeții,Mai dincolo de tot, spre clipa nudă,Stă viața mea închisă-ntr-o acută.
De nu te iubeam, dragă Lili, ce desfătareEra pentru mine priveliștea, nemărginirea!Și totuși, Lili, de nu te iubeam, care,Care oare mi-ar fi fost fericirea?
De mă smulg din vraja ce mi-ai pus pe viață,Îmi presar pe urme prafuri scânteindA plecări de clipe dintr-un timp ce-ngheațăCând, spre veșnicie, brațul îmi întind.Ție-ți las aroma visurilor mele,Plinul meu de tine, gândul ce-ai iubitÎn cămări de suflet și-n visări de-aceleCare-aprind culoarea unui asfințit.Îți mai las argintul razelor de lunăȘi strânsoarea blândă-a brațelor de … Citește mai mult
Sunt mai aproape de moarte acumNemărginirea ei o simt cum mă strânge.Ochiul ei roșu de poftăMă roagă.Vreau s-o amânPrecum am amânat să citesc o carte,Să scriu o scrisoare,Să merg la poalele munteluiȘi să nu-l urc, cum niciodatăNu l-am urcat,S-arunc din palma străinului orbDaruri de liberă trecere.Ori să-mi alung toate aceste neîmpliniriDe ultimă orăCa să pot … Citește mai mult
Alergăm spre Nicăieri,lovindu-ne de Steaua Căzătoare,a Cuvântului Iubire,între pereții căreia am locuit,undeva-cândva,Împreună,ca să ajungem să ne împiedicăm,de ruina Sufletului ei,căruia i-am jurat credință,împinși de Iluziile Vieții și Morții,crezând în zadar,că Nemărginirea ne va uni,cu verigheta Orizonturilor ei,fără de sfârșit,pierdute în Inima de Jar,a Eternității noastre de Clipă,transformate acum,în ceața înecăcioasă,a unei Amintiri a Nimănui,prin care … Citește mai mult
De vrei să fii un Tot și nu o parte,Coboară în albastrul meu mister.Cu cât mai clară-i, mai neînțeleasă,Eternitatea sfântului meu cer.Zdrobește universul tău cu margini,Căutător de-icoane și de steleȘi în imperiul marilor imaginiTreci prin substanța visurilor mele.Eu nu sunt un senin ținut al morțiiȘi aștrii înălțimii eu îi sting.Ei scânteie aici în vecinicieCăci valurile … Citește mai mult
Stelelor.C-o mare de îndemnuri şi de oarbe năzuinţiîn minemă-nchin luminii voastre, stelelorşi flăcări de-adorareîmi ard în ochi, ca-n nişte candele de jertfă.Fiori ce vin din ţara voastră îmi sărutăcu buze reci de gheaţă trupul.şi-nmărmurit vă-ntreb:spre care lumi vă duceţi şi spre ce abisuri?Pribeag cum sunt,mă simt azi cel mai singuratic suflet,şi străbătut de-avânt alerg, dar … Citește mai mult
Vreau să joc!O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!Să nu se simtă Dumnezeuîn mineun rob în temniţă – încătuşat.Pământule, dă-mi aripi:săgeată vreau să fiu, să spintecnemărginirea,să nu mai văd în preajmă decât cer,deasupra cer,şi cer sub mine –şi-aprins în valuri de luminăsă jocstrăfulgerat de-avânturi nemaipomeniteca să răsufle liber Dumnezeu în mine,să nu cârtească:„Sunt rob … Citește mai mult
Albastru și aurUltimul inel al orizontuluiUltimul măr al soarelui.Până unde pătrunzi cu privirea,zografule.Poate auzi cavaleria nopțiiAllah il Allah.Penelul nu-ți tremură,Culorilor tale nu le e teamă.Cavaleria nopții se-apropieAllah il Allah.Ce vezi în străfundurile nopții,zografule.Aur și-albastruUltima stea în sufletUltima nemărginire în ochi