Eram în pasăre ascuns
Uns cu nesomn, de noapte uns,
Şi în lumina diafană
Pierdeam încet câte o pană.
Ele cădeau în leneş dans
Purtându-şi jertfa în balans
Şi-mi era frig şi tot mai gol
Stăteam pe un pustiu atol
Departe, poate lângă mare,
lângă un ţărm albit de sare.
A început să ningă lin
Şi m-a acoperit puţin
Zăpada ca o mângâiere
Căzând din două emisfere.
Eram în pasăre ascuns
Uns cu nesomn, de rouă uns,
Şi-am început încet să plâng
Din ochiul drept, din ochiul stâng.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și izolare, sugerând o stare de vulnerabilitate și purificare. Imaginea păsării ascunse și a ninsorii care acoperă simbolizează o căutare a alinării în mijlocul suferinței.