Nu mai e bere la berărie.
Mor cartiere, latră tramvaie,
Pe umejoare ruguri de paie
Se coc eretici de meserie.
Doamnă cerneală, du-te-n pâraie.
Fă-te pădure, doamnă hârtie.
La berărie nu mai e bere.
Pute-a cutremur. Ţin-te de clanţă.
Iar e de lucru la manuntanţă,
Iar or să facă proştii avere
Şi-or să admire de la distanţă
Curajul nostru crescut în sere.
Şi-n vremea asta poetul scrie,
Şi-n vremea asta Irod chiar taie,
Smerit dospeşte orzu-n hârdaie
Surd la revoltă şi la mânie.
Preabotezate Sfinte Sisoaie,
Nu mai e bere la berărie.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de decădere și stagnare, unde valorile se pierd și revolta este înăbușită. Poetul continuă să scrie în mijlocul acestei realități, în timp ce puterile opresive își continuă acțiunile.